miercuri, 13 martie 2019

Cu gingășie și luciditate, Eleonora Lisnic ne îndeamnă să nu privim în urmă


* Cu acest volum colega noastră de breaslă își semnează debutul în literatură

Cunoscută ca ziarist la Flux și, mult mai recent, ca reporteră a postului de radio ”Europa Liberă”, Eleonora Lisnic punctează acest început de mileniu cu o extrem de incitantă și elegantă carte de poezie – ”Nu privi în urmă”.


Apărută în condiții grafice de excepție la prestigioasa editură ”Arc”, placheta de versuri reprezintă, totodată, debutul editorial al tinerei poete.

Departe de larma modelor și a modernismelor, ferită cuminte de exhibiționismul unei poezii ”tinere” ce dă cu barda în altar sau se bate pe burtă cu toate cele nouă cete de îngeri ale lui Dumnezeu, Eleonora Lisnic afișează un lirism specific feminin, dar matur, sobru aproape, marcat de un stil propriu egal cu sine de la primul până la ultimul vers al cărții.

”Nu privi în urmă” ne induce în universul liric al autoarei, o lume dezaxată valoric și debusolată moral, în care discursul poetic al poetei respinge obediențele acestei ordini, pentru a pătrunde, fragil-victorios, într-un spațiu virtual al speranței de mai Bine, de mai Frumos, de mai Bun.

Toată admirația și felicitările noastre!

Sursa: ”Jurnalul Național”, ediție de Chișinău, nr. 14 (222), miercuri, 24 ianuarie 2001 

luni, 28 ianuarie 2019

Piatra Lunii pe zăpadă




Nici nu e nevoie să uit.
Am luat de acolo doar Piatra Lunii.
Restul nu era pentru mine.

...Iarnă, frig și ceață.
Cu mâinile-amândouă: opt în ”zece” și două în ”nouă”... 

Un cristal-trofeu.
Fragilitate aparentă și transparență izvorâtoare de lumină.
Violet-albăstruie.
O flăcăruie în palmă.

duminică, 21 ianuarie 2018

Cum este sufletul și ce presupune purificarea lui



Sfântul Ioan Damaschin ne spune:
”Sufletul este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa, invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi îi dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere.
Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet.”.

De asemenea, aflăm de la Sf. Ioan Damaschin că sufletul are trei părţi: raţiunea, iuţimea şi pofta.

Părintele Ilie Cleopa vorbește despre aceleași trei părți ale sufletului astfel:

Cine a fost Melhisedec, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt




Deși Biblia nu ne oferă detalii despre Melhisedec, Părinții Bisericii au transmis din generație în generație povestea vieții acestui om deosebit, ”preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”, ”fără mamă, fără tată, nici început zilelor având, nici sfârşit”, ”în veac închipuit ca Fiul lui Dumnezeu”.

Melhisedec (Melchisedec) a fost prințul, apoi împăratul cetății Salem (care exista pe locul Ierusalimului de astăzi), primul pustnic din istoria omenirii, înaintea Sfântului Prooroc Ilie și a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Melhisedec a dus o viață aspră de sihastru în muntele Tabor vreme de 7 ani.

Printr-o revelație divină, tânărul Melhisedec a înțeles absurditatea închinării la idoli, a mers împotriva voinței tatălui său păgân (rege al Salemului) și a crezut în Dumnezeul adevărat, Cel Care a creat cerul și pământul cu toate ale lor.

Sfântul Ioan Damaschin despre îngeri: Fiind creaturi, nu sunt creatori




Sfântul Ioan Damaschin:

Toți îngerii au fost zidiți prin Cuvânt și au fost desăvârșiți de Sfântul Duh prin sfințire, participând la luminare și la har în măsura vredniciei și rangului lor.

Îngerii sunt circumscriși, căci atunci când sunt în cer nu sunt pe pământ și când sunt trimiși de Dumnezeu pe pământ nu rămân și în cer.

Nu sunt limitați de pereți, de uși, de încuietori și de peceți, căci sunt nelimitați. Eu spun nelimitați.
Cu toate acestea ei nu apar așa cum sunt celor vrednici, carora Dumnzeu va voi ca ei să se arate, ci sub o formă oarecare, în așa fel încât să-i poata vedea aceia cărora li se arată.

Ei au din afară sfințenia ființei lor, de la Duhul. Au, prin harul dumnezeiesc, darul profeției. Nu au trebuință de căsătorie, căci nu sunt muritori. (...)

Îngerii nu au nevoie de limbă și de auz, ci transmit unii altora propriile lor gânduri și hotărâri fără să rostească cuvânt. (…)

Se deosebesc unii de alții prin luminare și prin rang. (…)

Îngerii sunt puternici și gata spre a îndeplini voința divină. (…)

vineri, 19 ianuarie 2018

Sufletul lui Iov s-a tulburat abia atunci când prietenii l-au vorbit de rău



Sfântul Ioan Gură de Aur sublinia, în una dintre predicile sale, că Iov a îndurat toate suferințele cu bărbăție, dar s-a tulburat atunci când prietenii i-au pus la îndoială sinceritatea și l-au vorbit de rău:

”Iov, omul de oțel, omul mai tare decât piatra, când și-a pierdut averile, când au venit peste el nenorociri cumplite, când a ajuns dintr-o dată fără de copii, când și-a văzut trupul izvor de viermi și pe femeia sa împotriva lui, le-a îndurat pe toate cu ușurință; dar când a văzut că prietenii săi îl ocărăsc, îl atacă, că au o părere proastă despre el, că spun că suferă aceste nenorociri pentru păcatele lui și că-i pedepsit pentru răutatea lui, atunci curajosul și marele bărbat s-a tulburat și i s-a răvășit sufletul.”

joi, 18 ianuarie 2018

Dumnezeu ”umple toate, este mai presus de toate și ține toate” (Sf. Ioan Damaschin)



Sf. Ioan Damaschin despre Dumnezeu:

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul, Unul-Născut, care este în sânurile Tatălui, acela L-a făcut cunoscut” (Ioan I, 18).
(Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici dintre puterile suprapământești, adică chiar dintre Heruvimi și Serafimi. )

Prin urmare, Dumnezeirea este inefabilă și incomprehensibilă, “căci nimeni nu cunoaște pe Tatăl afară de Fiul și nici pe Fiul afară de Tatăl” (Matei XI, 27).

Sfântul Duh, însă, cunoaște cele ale lui Dumnezeu, în chipul în care duhul omului cunoaște cele ce sunt în el (I Corinteni II, 11). (…)

Dumnezeu s-a făcut apoi cunoscut, atât cât ne este cu putință să-l înțelegem, mai întâi prin lege și prin profeți, iar în urmă prin Fiul Lui, Unul-Născut, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. (…)