miercuri, 12 august 2020

Va ninge în august

 

 

Știam că va ninge în august –

În visul meu era iarnă.

Troiene cât zidul, cărări înfundate

Și tu, încercând să mă vezi înc-o dată.

 

În noaptea în care plesneau felinare

Spre mine săpai tunelul-scăpare.

 

Mă strigi, nu răspund.

Dar știu: ești aproape.

În vechiul meu vis

Sap zăpada înaltă.

 

O ultimă ușă deschisă și gata:

Ce lume imensă apare deodată!

 

Cu joc de penumbre,

Accent de culoare

Și un Soare nou

Răsfrânt în cristale.

 

(2017)

Piatra Lunii pe zăpadăhttps://eleonoralisnic.blogspot.com/2019/01/piatra-lunii-pe-zapada.html

 

miercuri, 29 iulie 2020

Adevărat, vom trăi veșnic

 ***În memoria lui Boris Vieru (pe 29 iulie își sărbătorea ziua de naștere)

E adevărat că vom trăi veșnic.
Dincolo de toate aceste trepte pe care le-am urcat, poticnindu-ne.

Urci mai sus de amurg, vezi Pământul prin stele –
Un capăt de pod rămâne sub ele.
E Calea deschisă, o vei urma.
Emoții din fapte.
Și nu regreta.

Iluzii, durere, coroană și stea.
Surâsul ironic „atât, voi pleca”.
Un pește de aur găsindu-și liman
Și-n gânduri ecoul „păstrez doar ce dau”.

Din zări patru păsări venind să te ia.
Trei raze de Soare, pe lanț - peruzea.
Un zâmbet de iarnă desprins din cafea
Și-o fată-n alb ce flori de crin cosea. 

(2019-2020) 

https://elldor.info/tag/boris-vieru/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boris_Vieru 

 

miercuri, 13 martie 2019

Cu gingășie și luciditate, Eleonora Lisnic ne îndeamnă să nu privim în urmă


* Cu acest volum colega noastră de breaslă își semnează debutul în literatură

Cunoscută ca ziarist la Flux și, mult mai recent, ca reporteră a postului de radio ”Europa Liberă”, Eleonora Lisnic punctează acest început de mileniu cu o extrem de incitantă și elegantă carte de poezie – ”Nu privi în urmă”.


Apărută în condiții grafice de excepție la prestigioasa editură ”Arc”, placheta de versuri reprezintă, totodată, debutul editorial al tinerei poete.

Departe de larma modelor și a modernismelor, ferită cuminte de exhibiționismul unei poezii ”tinere” ce dă cu barda în altar sau se bate pe burtă cu toate cele nouă cete de îngeri ale lui Dumnezeu, Eleonora Lisnic afișează un lirism specific feminin, dar matur, sobru aproape, marcat de un stil propriu egal cu sine de la primul până la ultimul vers al cărții.

”Nu privi în urmă” ne induce în universul liric al autoarei, o lume dezaxată valoric și debusolată moral, în care discursul poetic al poetei respinge obediențele acestei ordini, pentru a pătrunde, fragil-victorios, într-un spațiu virtual al speranței de mai Bine, de mai Frumos, de mai Bun.

Toată admirația și felicitările noastre!

Sursa: ”Jurnalul Național”, ediție de Chișinău, nr. 14 (222), miercuri, 24 ianuarie 2001 

luni, 28 ianuarie 2019

Piatra Lunii pe zăpadă




Nici nu e nevoie să uit.
Am luat de acolo doar Piatra Lunii.
Restul nu era pentru mine.

...Iarnă, frig și ceață.
Cu mâinile-amândouă: opt în ”zece” și două în ”nouă”... 

Un cristal-trofeu.
Fragilitate aparentă și transparență izvorâtoare de lumină.
Violet-albăstruie.
O flăcăruie în palmă.

duminică, 21 ianuarie 2018

Cum este sufletul și ce presupune purificarea lui



Sfântul Ioan Damaschin ne spune:
”Sufletul este o substanţă vie, simplă, necorporală, prin natura sa, invizibilă ochilor trupeşti, nemuritoare, raţională, spirituală, fără de formă; se serveşte de un corp organic şi îi dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere.
Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet.”.

De asemenea, aflăm de la Sf. Ioan Damaschin că sufletul are trei părţi: raţiunea, iuţimea şi pofta.

Părintele Ilie Cleopa vorbește despre aceleași trei părți ale sufletului astfel:

Cine a fost Melhisedec, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt




Deși Biblia nu ne oferă detalii despre Melhisedec, Părinții Bisericii au transmis din generație în generație povestea vieții acestui om deosebit, ”preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”, ”fără mamă, fără tată, nici început zilelor având, nici sfârşit”, ”în veac închipuit ca Fiul lui Dumnezeu”.

Melhisedec (Melchisedec) a fost prințul, apoi împăratul cetății Salem (care exista pe locul Ierusalimului de astăzi), primul pustnic din istoria omenirii, înaintea Sfântului Prooroc Ilie și a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Melhisedec a dus o viață aspră de sihastru în muntele Tabor vreme de 7 ani.

Printr-o revelație divină, tânărul Melhisedec a înțeles absurditatea închinării la idoli, a mers împotriva voinței tatălui său păgân (rege al Salemului) și a crezut în Dumnezeul adevărat, Cel Care a creat cerul și pământul cu toate ale lor.

Sfântul Ioan Damaschin despre îngeri: Fiind creaturi, nu sunt creatori




Sfântul Ioan Damaschin:

Toți îngerii au fost zidiți prin Cuvânt și au fost desăvârșiți de Sfântul Duh prin sfințire, participând la luminare și la har în măsura vredniciei și rangului lor.

Îngerii sunt circumscriși, căci atunci când sunt în cer nu sunt pe pământ și când sunt trimiși de Dumnezeu pe pământ nu rămân și în cer.

Nu sunt limitați de pereți, de uși, de încuietori și de peceți, căci sunt nelimitați. Eu spun nelimitați.
Cu toate acestea ei nu apar așa cum sunt celor vrednici, carora Dumnzeu va voi ca ei să se arate, ci sub o formă oarecare, în așa fel încât să-i poata vedea aceia cărora li se arată.

Ei au din afară sfințenia ființei lor, de la Duhul. Au, prin harul dumnezeiesc, darul profeției. Nu au trebuință de căsătorie, căci nu sunt muritori. (...)

Îngerii nu au nevoie de limbă și de auz, ci transmit unii altora propriile lor gânduri și hotărâri fără să rostească cuvânt. (…)

Se deosebesc unii de alții prin luminare și prin rang. (…)

Îngerii sunt puternici și gata spre a îndeplini voința divină. (…)