Sfântul Mercurie – 25 noiembrie/7 decembrie

 

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte la 25 noiembrie pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie, în aceeaşi zi cu Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina (pe stil vechi - la 7 decembrie). Sf. Mercurie a fost martirizat prin decapitare la vârsta de aproximativ 25 de ani. Capul sfântului se află în România. Până la 25 de ani, reușise să fie conducător de oşti şi sfetnic al împăraţilor romani Decius (249-251) şi Valerian (253-260). A fost ostaş, apoi comandant în regimentul „Martenses” (al Martenesienilor), din Armenia Mare, în care stapânea voievodul Saturnin. În timpul unei bătălii cu barbarii, la Mercurie a venit un înger al Domnului, care i-a dat o spadă şi i-a spus că-i va birui pe inamici. În acea luptă, înarmat cu spada oferită de înger, Mercurie a demonstrat o vitejie fără seamăn.

Sfântul Mare Mucenic Mercurie

Eleonora Lisnic

Sfântul Mercurie era originar din Răsărit, de neam scit, numele tatălui său fiind Gardian. Mercurie a fost conducător de oşti şi sfetnic al împăraţilor romani Decius (249-251) şi Valerian (253-260).

A fost ostaş, apoi comandant în regimentul “Martenses” (al Martenesienilor), din Armenia Mare, în care stapânea voievodul Saturnin.

Pentru că nu s-a dezis de credinţa creştină, Sfântul Mercurie a fost decapitat, în oraşul Cezareea din Capadocia, între anii 251 şi 259, la vârsta de aproximativ 25 de ani.

Mercurie era “voinic la trup, frumos la faţă, galben la păr, care îl împodobea şi avea o firească rumeneală, care strălucea pe obrazul lui”, potrivit sinaxarelor.

În timpul unei bătălii cu barbarii, la Mercurie a venit un înger al Domnului, care i-a dat o spadă şi i-a spus că-i va birui pe inamici. În acea luptă, înarmat cu spada oferită de înger, Mercurie a demonstrat o vitejie fără seamăn.

Apreciindu-i eroismul şi iscusinţa în luptă, împăratul Decius l-a numit comandant suprem al armatei sale. Atunci, nişte oameni invidioşi l-au pârât pe Mercurie că este creştin în taină. Întrebat de împărat dacă zvonul este adevărat, Mercurie şi-a mărturisit deschis credinţa creştină.

A fost torturat crunt, corpul i-a fost tăiat în fâşii cu cuţitul, apoi ars de viu. Dar un înger a pogorât la el în temniţă şi l-a vindecat. În cele din urmă, împăratul a poruncit ca lui Mercurie să-i fie tăiat capul, porunca fiind executată în Capadocia.

Potrivit Acatistului şi Vieţii Sfântului Mercurie, "a doua zi după tăierea sfântului, s-a aflat trupul lui alb ca zapada şi ieşea dintr-însul bună mireasmă de mir de multpreţ şi tămâie. Pentru o minune ca aceea, mulţi au crezut în Hristos. Apoi sfântul trup a fost pus cu cinste la loc însemnat, care dădea multe tămăduiri celor bonavi".

Catedrala arhiepiscopală a Râmnicului găzduieşte capul Sfântului Mare Mucenic Mercurie din anul 1776, acesta fiind adus de către episcopul Partenie, de la Biserica "Sfântul Gheorghe" din Ocnele Mari, scrie "Ziarul Lumina".

A stat aici până în anul 1916, când a fost transportat împreună cu alte obiecte de cult la Moscova. În timpul patriarhului Iustin Moisescu, a fost readus în România, la solicitarea lui Nestor Vornicescu al Olteniei şi a ÎPS Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.

În biserica de pe strada Constantin Brâncuşi, nr. 11, sector 3, Bucureşti, se află părticele din moaştele Sfântului Mercurie.

Biserica Parohiei "Sfântul Mare Mucenic Mercurie" din Protoieria III Bucureşti îşi sărbătoreşte hramul la 25 noiembrie. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 24 noiembrie, din biserică a fost scoasă racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Mercurie şi aşezată spre închinare în baldachinul amenajat în curtea bisericii. După aceasta, au fost săvârşite Acatistul şi slujba Vecerniei unită cu Litia.