Duminica Floriilor - Intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Semnificațiile salciei în Creștinism

În duminica Floriilor, cu o săptămână înainte de Paşti, creștinii sărbătoresc Intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim.

 

Eleonora Lisnic

Dumnezeu „ascuns în fire omenească” intră în Ierusalim ca împărat biruitor, dar cu înfăţişare smerită, călare pe mânzul asinei, ca împlinire a unei profeţii făcute cu 400 de ani înainte de întruparea lui Dumnezeu – Cuvântul, Mântuitorul.

 

Potrivit Evangheliei, cu o zi înainte de intrarea în Ierusalim, Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Astfel se explică de ce oamenii adunaţi la porţile cetăţii l-au cu întâmpinat cu mult entuziasm, flori şi ramuri de palmier sau măslin: îi impresionase minunea. În zilele noastre, creștinii merg la biserică de Florii cu ramuri de salcie și flori. 

 

„Poporul evreu aștepta un Mesia politic, care să-l elibereze de Imperiul Roman, dar Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în cetate ca un salvator al sufletelor noastre, ale oamenilor din toate popoarele. Nu a intrat ca un rege al acelor timpuri, pe un armăsar alb, dar cu smerenie, pe un asin”, a menționat într-o discuție cu reporterul Elldor.Info preotul Vlad Mihăilă, consilier pentru educație la Mitropolia Basarabiei.

 

Participăm în mod tainic la evenimentul de acum 2000 de ani

 

La fel cum Mântuitorul a fost întâmpinat de mulțimea de oameni cu strigăte de bucurie, flori şi ramuri de palmier sau măslin, în duminica Floriilor, creștinii noștri merg la Liturghie cu rămurele de salcie, flori și cu dispoziție de sărbătoare, pentru a-L întâlni în mod tainic pe Hristos”, spune preotul Vlad Mihăilă.

 

Dumnezeu este deasupra timpului. Timpul este o unitate de măsură pentru viața de pe Pământ. În mod tainic, particiăm la evenimentul istoric al intrării Mântuitorului în Iersusalim de acum 2000 de ani. 

 

„Biserica accentuează prin imnografia sa, în mod paradoxal, că fapte apuse demult se întâmplă aievea, „astăzi”, în cadrul spaţiului său sacru şi liturgic. În Duminica Floriilor se cântă „Astăzi vine la Ierusalim…”, în Vinerea Mare: „Astăzi este înaintea lui Pilat…”, la Naşterea Domnului: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…”. Aşadar, credincioşii nu comemorează doar nişte evenimente obiective, la nivel de idee, intelectual, ci participă duhovniceşte şi afectiv la bucuria şi tristeţea Domnului, convertind faptul istoric într-un „eveniment pentru noi, pentru mine”, menționa Constantin Ghiţă, într-un articol din „Ziarul Lumina”.

 

Ce simbolizează salcia sfințită de Florii

 

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim se mai numește și Florii pentru că sărbătoarea creștină s-a suprapus pe o sărbătoare păgână consacrată zeiței Flor.

 

Potrivit învățăturilor Bisericii Ortodoxe, salcia sfințită de preoți după Liturghia de Florii este un simbol al renașterii și al curăției duhovnicești dobândite prin rugăciune, iar florile simbolizează florile credinței și ale virtuților.

 

Creștinii duc acasă ramurile de salcie și florile sfințite şi le pun la icoane, păstrându-le până la Floriile din anul următor. Preoții recomandă ca ramurile de acum un an să fie arse, iar cenușa să fie aruncată pe o apă curgătoare.

 

Albertus Magnus, unul din cei mai reprezentativi filosofi creștini ai Evului Mediu, interpreta salcia ca simbol pentru fecioria Maicii Domnului. Potrivit lui, Maica Domnului „a ales fecioria şi astfel a ales viaţa fără rod, dar după cum salciei îi place să crească pe malul râurilor, tot aşa şi Preamărita Fecioară a înflorit lângă apele harului şi ale darurilor cereşti. Şi, după cum salcia este un semn al castităţii, tot la fel şi ea, plină de castitatea rece, pentru sămânţa ei, care este Fiul lui Dumnezeu, prin mesajul său îi face pe mulţi neroditori în fructul trupului chemându-i la o viaţă de feciorie”.

 

În articolul său, Constantin Ghiță face referire la studiul „Salcia: simbolul morţii şi al vieţii”, al prof. dr. Remus Rus, care afirma: „Folosirea în cult a salciei nu este doar o simplă acomodare la mediu, ci îşi are bogăţia ei, funcţia ei simbolică în viaţa rituală a Bisericii creştine”.

 

Potrivit autorului articolului, pot fi evidenţiate cel puţin trei semnificaţii principale ale salciei: ea simbolizează pe Domnul Hristos şi mlădiţele Sale, adică sufletele credincioase şi bune, taina fecioriei Mariei, sufletele renăscute prin baia botezului.

 

Unul dintre fragmentele biblice referitoare la salcie este Isaia 44, 3-4: „Că Eu voi vărsa apa peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale. Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca sălciile de-a lungul apelor curgătoare”.