vineri, 30 noiembrie 2012

Nadina Lisnic: „Va fi furtună, spune o ştiristă” (din Colecţia Elldor.Info)

Colecţia Elldor.Info
 

Versuri de Nadina Lisnic

Grăuntele de muştar (Sămânţa)

E dimineaţă. Ochii îi deschid.  
Va fi furtună, spune o ştiristă.
Îmi iau umbrela, trenciul îl îmbrac.
Nu pot uita că Dumnezeu există.

Pe stradă văd în ritm halucinant  
Maşini, clădiri cu formă fantezistă.
Îmi fac un loc, alunec în metrou.  
Nu pot uita că Dumnezeu există.

Încep serviciul. Toţi zâmbesc frumos.  
Când se întorc – aceeaşi mină tristă.
Simt că sunt reci în inimă şi-n gând.
Nu pot uita că Dumnezeu există.


Revin acasă. Văd pereţii goi.
Îmi suflu deznădejdea în batistă.
În colţ de suflet o lumină simt.  
Eu cred şi ştiu că Dumnezeu există!
29.01.2012

Pr. Dumitru Păduraru: De ce este atât de important Sfântul Andrei pentru noi, românii

Crestinortodox.ro
30 noiembrie – Pomenirea Sfântului Apostol Andrei – sărbătoare legală în România
Sfântul Andrei a propovăduit Evanghelia Mântuitorului în ţinutul Dobrogei de astăzi

Pr. Dumitru Păduraru
Sfântul Apostol Andrei a fost cel care a mărturisit despre Domnul Iisus Hristos: “L-am aflat pe Mesia – care se tâlcuieşte: Hristos”. El, ucenicul Andrei, este cel care a dus pe fratele său Simon în faţa Domnului Hristos.
Din acest motiv noi numim pe Andrei “Cel Dintâi chemat”, adică a fost primul chemat la misiunea apostoliei şi primul dintre ucenici care a propovăduit învăţăturile Fiului lui Dumnezeu.
Ucenicul Andrei este şi ocrotitorul ţării noastre.

De ce este atât de important Sfântul Andrei pentru noi, românii?

duminică, 25 noiembrie 2012

Cel mai tare bodyguard este… Îngerul Păzitor! (Elldor.Info)


Unii oameni “cheltuiesc sume exorbitante pe agenţi de pază, dar uită că cei mai fideli şi puternici “bodyguarzi” sunt îngerii Domnului, pe care, din păcate, nu prea îi mai invocăm în rugăciunile noastre, deşi prin puterea lui Dumnezeu ei pot săvârşi înfricoşătoare minuni în viaţa noastră”, scrie arhim. Mihail Daniliuc într-un articol din “Ziarul Lumina”, prilejuit de sărbătorirea Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Cereştilor netrupeşti Puteri (8/21 noiembrie).

“Potrivit tradiţiei noastre ortodoxe, fiecare dintre noi primim la naştere un înger păzitor. Asta nu înseamnă că putem aproxima numărul sfinţilor îngeri după numărul oamenilor, căci Domnul poate hărăzi unui înger să păzească nu doar o persoană, ci o cetate întreagă. (…)
Cereştile netrupeşti Puteri au primit poruncă de la Creatorul lor şi al nostru să nu se depărteze de la noi.
Prin păcate, prin ignoranţă, noi îi izgonim şi-i îndepărtăm.
Cum ar spune vorba străveche: îi dăm afară pe uşă şi ei ne intră pe fereastră.
Ce prietenie poate fi mai adevărată decât aceasta? Veritabilă dovadă de fidelitate şi statornicie!

Sfânta Ecaterina - 25 noiembrie/8 decembrie


Sfânta Ecaterina, prinţesa muceniţă, considerată “ocrotitoarea studenţilor”, a trăit pe vremea împăratului Maximian, în cetatea Alexandria, fiind născută în anul 287, cel mai probabil.
A fost decapitată din ordinul împăratului în anul 304 (sau 305), după ce a refuzat să renunţe la credinţa creştină.
Când i-a fost tăiat capul cu sabia, în loc de sânge, din rană a curs lapte.
Moaştele Sfintei Ecaterina se află la mănăstirea din Muntele Sinai
(Egipt) ce-i poartă numele.


Sfânta Ecaterina este sărbătorită la 25 noiembrie, conform calendarului bisericesc de stil nou, în ziua în care, potrivit surselor creştine, a fost martirizată.

La fel ca în cazul vieţii şi martiriului altor sfinţi, detaliile diferă de la o sursă la alta, dar ne vom baza în continuare pe informaţiile convergente despre Sfânta Ecaterina.

Ecaterina era fiica unui nobil (principe) cu numele Consta (Constus). În unele sinaxare se spune că acesta fusese împărat înaintea împăratului Maximian, amănunt neconfirmat de izvoarele istorice.
După moartea tatălui, a fost educată de mama ei, care, în taină, era creştină.
La 18 ani, Ecaterina era o fecioară deosebit de frumoasă şi de o inteligenţă fără seamăn.

Continuarea pe Elldor.InfoSfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Sfântul Mare Mucenic Mercurie - 25 noiembrie/8 decembrie


Sfântul Mercurie era originar din Răsărit, de neam scit, numele tatălui său fiind Gardian. Mercurie a fost conducător de oşti şi sfetnic al împăraţilor romani Decius (249-251) şi Valerian (253-260).

A fost ostaş, apoi comandant în regimentul “Martenses” (al Martenesienilor), din Armenia Mare, în care stapânea voievodul Saturnin.
Pentru că nu s-a dezis de credinţa creştină, Sfântul Mercurie a fost decapitat, în oraşul Cezareea din Capadocia, între anii 251 şi 259, la vârsta de aproximativ 25 de ani.

Articolul complet pe Elldor.InfoSfântul Mare Mucenic Mercurie

miercuri, 18 iulie 2012

Vindecări la Mănăstirea Saharna. Mărturiile creştinilor

Foto: Dinu Rusu
Minunile Preacuviosului Macarie

Cuviosul Macarie nu a lăsat mărturii despre sine, despre el vorbeşte lumea care a fost vindecată pe vremea când trăia. Acum, toţi cei care roagă cu tărie la racla cu moaştele, aflată în Biserica „Sfânta Treime”, găsesc alinare şi vindecare a bolilor trupeşti şi sufleteşti.

Paşii vindecatului

Părintele Iuvenalie povesteşte că într-o seară de joi, când la Mănăstire se săvârşeşte Sfântul Maslu, într-un scaun cu rotile a fost adus un bărbat – nu putea merge şi fiecare atingere a corpului îi provoca dureri de nedescris.
Cu mare greu a ajuns în biserică, a stat lângă racla cu Moaştele Preacuviosului Macarie, apoi a fost dus la Izvorul minunilor, în care s-a înmuiat icoana şi sfinţit apa, rudele l-au scufundat.
Peste o săptămână deja se observau schimbări în bine, iar peste alte şapte zile, cam greu, dar acest om s-a dus singur la izvor.

vineri, 29 iunie 2012

Soborul Sfinţilor 12 Apostoli

În fiecare an, a doua zi după sărbătoarea închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Biserica face pomenirea celor 12 Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului: Petru, Iacov al lui Zevedeu, Ioan, Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul, Iuda Iscarioteanul şi Matia (care a fost ales în locul lui Iuda).

Sfinţii Apostoli şi-au împlinit misiunea în lume cu toată râvna şi au împodobit-o cu mucenicia, urmând exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, Petru şi Andrei au fost răstigniţi, Petru la Roma, iar Andrei în Ahaia. De asemenea, Filip a fost răstignit pe cruce în Frigia, precum şi Bartolomeu în Armenia, Iuda Tadeu la baza Muntelui Ararat şi Simon Zelotul în Persia. Toma a fost străpuns cu suliţele în India, Iacov "fratele Domnului", a fost aruncat de pe platforma templului din Ierusalim, iar Matia a fost omorât cu pietre în Etiopia. Doar Sfântul Ioan Evanghelistul a trecut la Domnul cu pace în oraşul Efes.

Viaţa şi martiriul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

La 29 iunie, stil nou, şi 12 iulie, stil vechi (iulian), creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

 

Originar din Betsaida Galileii, Sfântul Apostol Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei şi pescar ca toţi cei din familia lui. Primind îndemnul adresat de Hristos de a-L urma, îşi părăseşte meseria, dedicându-se propovăduirii Evangheliei. Numele său iudeu era Simon, nume pe care Iisus îl schimbă în Chefa sau Petru, adică piatră, aluzie la credinţa sa puternică.

Primul între Apostoli, Petru, asistă, împreună cu Iacov şi Ioan, la descoperirea puterii divine a Mântuitorului pe muntele Tabor, martor la Schimbarea la Faţă a lui Hristos. Când Iisus îi întreabă pe Apostoli cine cred ei că este El, Petru răspunde în numele fraţilor: “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”.

duminică, 3 iunie 2012

Pogorârea Sfântului Duh (3 iunie 2012) – împlinirea Făgăduinţei Tatălui ceresc


S-a coborât Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescari simpli şi fricoşi cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a mai avut lumea niciodată.

Creştinii ortodocşi sărbătoresc duminică, 3 iunie 2012, unul dintre marile praznice împărăteşti - sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului (Duminica Mare, Cincizecimea, Rusaliile). Pogorârea Sfântului Duh este sărbătorită la 50 de zile dupa Învierea Domnului şi la 10 zile după Înălţarea Domnului.

Dacă în momentul Botezului Domnului Duhul Sfânt s-a arătat sub forma unui porumbel, la Cincizecime, acesta a apărut ”sub formă de limbi de foc”.

Totodată, este şi ziua întemeierii Bisericii creştine în lume. În ziua Pogorârii Sfântului Duh, după cuvântarea însufleţită a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de suflete, care au alcătuit prima comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

În Republica Moldova, de Duminica Mare, podelele sunt acoperite cu flori de corovatic, iar în poartă şi la intrarea în case se pun ramuri de tei sau nuc. Prin forma lor alungită, toate acestea amintesc de “limbile de foc”.

Luni, 4 iunie 2012, sărbătorim Sfânta Treime, Lunea Sfântului Duh.
Pe stil vechi, conform calendarului bisericesc iulian, creştinii ortodocşi îi sărbătoresc la 3 iunie 2012 pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Iată ce ne spune Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu despre semnificaţia Pogorârii Sfântului Duh:

“Înainte de înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a poruncit ucenicilor Săi să nu se despartă de Ierusalim, ci să aştepte împlinirea făgăduinţei Tatălui ceresc, adică primirea Duhului Sfânt. Şi li s-a spus că atunci vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus, vor fi luminaţi şi întăriţi să predice Evanghelia în toată lumea, să înveţe toate neamurile şi să le boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi astfel să-I fie martori până la marginea pământului (Fapte 1, 8) şi până la sfârşitul veacului.

Făgăduinţa s-a împlinit în Duminica Cincizecimii, când, într-adevăr, S-a coborât Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli "ca o suflare" de vânt, sub chipul limbilor "ca de foc", şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli şi fricoşi, de până atunci, cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a mai avut lumea niciodată.

Împotriva tuturor vitregiilor lumii şi împotriva tuturor păcatelor ei îndătinate, Sfinţii Apostoli au izbutit să resădească în inimile oamenilor cea mai curată şi cea mai luminoasă învăţătură - Evanghelia dragostei şi a păcii - şi să producă, cu cele mai simple mijloace, cea mai mare revoluţie morală şi religioasă cunoscută în istoria lumii prin răspândirea creştinismului.

Din aceste pricini, Rusaliile au fost, sunt şi rămân un mare semn de întrebare pentru toţi cărturarii lumii, o problemă grea pentru toate minţile care bolesc de necredinţă şi o mare îmbărbătare pentru toţi predicatorii Sfintei Evanghelii.

În Simbolul credinţei noastre creştine noi mărturisim despre Sfântul Duh că El este "Domnul de-viaţă-Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci". El este veşnic. Deci, este fără început şi fără sfârşit, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul. El are în Sine toate atributele dumnezeirii şi este prezent şi activ în toate lucrările îndreptate spre lume ale Sfintei Treimi.

El ia parte cu Tatăl şi cu Fiul la cele două creaţii:
1. La Facerea lumii "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"
(Facere 1, 2);
2. La refacerea spirituală a lumii - săvârşită prin întruparea Mântuitorului - Sfântul Duh lucrează la renaşterea şi sfinţirea omului şi a lumii.

El este Mângâietorul, Duhul Adevărului, Izvorul harului şi Vistierul bunătăţilor.
Prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, oamenii lumii acesteia, bărbaţi, femei şi copii, atât de diferiţi ca neam, ca rasă şi ca stare socială, pot deveni o comuniune sfântă. Pot deveni mădularele Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al Mântuitorului Hristos, unit prin legatura dragostei, a păcii şi a sfinţeniei.

Noi toţi avem nevoie de Dumnezeu şi de împărăţia Lui, chiar dacă uneori, de-a lungul vieţii noastre, nu ne dăm seama de aceasta.
Împărăţia lui Dumnezeu - cum o defineşte Sfântul Apostol Pavel - înseamnă pe scurt: "Dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt"(Romani 14, 17).
Calea către această împărăţie este lungă, ea începe de aici de pe pământ şi continuă sus, în ceruri. Şi, ca orice călătorie, nu este lipsită de surprize şi primejdii. Este greu să mergem singuri pe această cale, căci putem slăbi sau ne putem rătăci. Avem nevoie de o călăuză sigură, de îndrumare temeinică, de îmbărbătare şi ajutor pe această cale spre împărăţia lui Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, avem o asemenea călăuză sigura şi încercată, o instituţie sfântă, străveche şi puternică, întemeiată pe Jertfa Mântuitorului, pe mărturisirea Apostolilor, pe sângele martirilor, pe experienţa şi învăţăturile bogate ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii.”

(Părintele Sofian Boghiu, din predica la Praznicul Pogorârii Sfântului Duh)

Părintele Sofian Boghiu (1912 - 2002) s-a născut în Basarabia, la 07.10.1912, în comuna Cuconeştii-Vechi, judeţul Bălţi. La 14 ani, intră ca frate de mănăstire la Schitul Rughi, jud. Soroca. În dimineaţa zilei de 14.09.2002, de ziua Înălţării Sfintei Cruci, stareţul Mănăstirii Antim (Bucureşti), părintele Arhimandrit Sofian Boghiu, a fost chemat la Domnul.

În anii 1958 – 1964 este deţinut politic, fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică.

În vara lui 1958, a fost arestat şi închis, împreună cu alţi 16 intelectuali, clerici şi mireni, din cadrul mişcării spirituale “Rugul Aprins”. Părintele Sofian cunoştea bine nu numai Filocalia, dar şi tâlcuirile ei adânci, din scrierile marilor duhovnici ruşi Ignatie Briancianinov, Teofan Zăvorâtul, Ioan de Kronştadt, pe care le răspândea în copii dactilografiate ori scrise de mâna credincioşilor de la Antim încă din primii ani ai stăreţiei sale (1950-1955).

Eleonora Lisnic


joi, 24 mai 2012

Înălţarea Domnului. Naşterea şi Înălţarea leagă creaţia de Creator


Înălţarea Domnului. Ziua Eroilor şi Martirilor Neamului

Joi, 24 mai 2012, bisericile ortodoxe din întreaga lume sărbătoresc Înălţarea Domnului, una dintre cele 12 mari sărbători împărăteşti.

Înălţarea Domnului este marcată în fiecare an la 40 de zile de la Învierea Domnului (Paşti).
În această zi, creştinii se salută spunându-şi “Hristos S-a Înălţat!” şi răspunzând “Adevărat S-a Înălţat!”.
În Republica Moldova, oamenii se salută astfel timp de 10 zile, până la Pogorârea Sfântului Duh.
La 50 de zile dupa Învierea Domnului şi la 10 zile după Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh.

Înălţarea Domnului (Ispasul) marchează încheierea sărbătorilor pascale.
Ne amintim în această zi de încheierea activităţii pământeşti a Mântuitorului, de momentul în care, în prezenţa apostolilor Săi, Iisus Hristos s-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor (Eleon).

vineri, 4 mai 2012

Iisus Hristos este mai presus de timpul istoriei şi de orice sistem filosofic

vlsobor.com
Evanghelia zilei: Hristos – sensul, lumina şi veşnicia vieţii noastre
Ioan 6, 35-39

Grea şi ostenitoare misiune are Domnul Iisus Hristos în această lume!
El doreşte ca nici un suflet să nu se piardă, ci fiecare să moştenească viaţa cea veşnică.
El este pâinea vieţii, sensul vieţii, lumina şi veşnicia vieţii noastre.

La fiecare Sfântă Liturghie, Mântuitorul se dăruieşte fiecărui creştin prin Sfânta Împărtăşanie.
Cine trăieşte cu Domnul Hristos şi în Hristos nu va flămânzi şi nu va mai înseta niciodată.

Misiunea Mântuitorului a fost şi este aceea de a Se oferi oamenilor şi de a le împărtăşi dorinţa lui Dumnezeu de mântuire.
Doar în El, viaţa fiecăruia dintre noi devine veşnică prin Învierea Sa, iar moartea este doar o poartă spre tărâmul veşniciei.

Iisus Hristos este mai presus de timpul istoriei şi de orice sistem filosofic.

Pentru a-i înţelege învăţătura trebuie să ne plecăm genunchii în rugăciune şi să ne ridicăm mâinile spre înaltul cerului.
Părintele Dumitru Stăniloae aşa ne învaţă: “Lumea este un pedagog spre Iisus Hristos”.

Pr. D. Păduraru
Ziarul Lumina
via Elldor.Info

miercuri, 2 mai 2012

Stareţul Iosif Vatopedinul a zâmbit după moarte


Un mort care să zâmbească este un fapt imposibil din punct de vedere biomedical.
Dar stareţul Iosif Vatopedinul zâmbeşte după moarte.


Fostul stareţ al Mănăstirii Vatoped (Muntele Athos, Grecia), Gheronda Iosif (foto), a trecut la cele veşnice în ziua de 1 iulie 2009, exact în ziua în care împlinea 88 de ani, el fiind născut la 1 iulie 1921.

Trecerea în cealaltă lume a acestui stareţ şi duhovnic cunoscut în toată lumea şi foarte căutat de pelerini a fost însoţită de o întâmplare fără precedent: la aproximativ o oră de la deces, chipul Gherondei Iosif s-a luminat de un zâmbet, de „un surâs din veşnicie”, cum a fost numit.

duminică, 29 aprilie 2012

Întreaga lume a fost creată în Hristos, pentru Hristos şi prin Hristos


descopera.ro
La trecerea în anul 2012, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vorbit despre sfinţirea timpului de către Hristos Domnul, arătând că spaţiul şi timpul sunt create de Dumnezeu pentru şi prin Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

“Întreg universul şi timpul, ca măsură a devenirii tuturor celor create, au fost create toate cele din univers  – şi timpul, şi spaţiul – în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni şi Sfântul Evanghelist Ioan în evanghelia sa.

Deci, întreaga lume a fost creată în Hristos, pentru Hristos şi prin Hristos.

De aceea, Sfânta Scriptură ne spune că prin Iisus Hristos au fost create şi veacurile, adică timpul ca interval între Creator şi creatură şi spaţiul ca interval între Creatorul mai presus de spaţiu şi oamenii care trăiesc în spaţiu.

Părintele Stăniloae ne spune că timpul şi spaţiul sunt intervalul libertăţii noastre de a răspunde sau nu lui Dumnezeu, Cel mai presus de timp şi mai presus de spaţiu, dar Care, din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, intră în timp şi spaţiu ca pe noi să ne înveşnicească, să ne facă părtaşi la viaţa nelimitată spaţial şi netrecătoare din punct de vedere al timpului.

Deci, veacurile s-au făcut prin Hristos şi Hristos sfinţeşte veacurile.

Întreg universul a fost făcut de Dumnezeu Tatăl prin Fiul şi pentru Fiul, adică întreaga creaţie.
Dar, Fiul intră în timp şi spaţiu ca să sfinţească timpul şi spaţiul.”

luni, 23 aprilie 2012

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Biruitorul - 23 aprilie / 6 mai


Sfântul Gheorghe Biruitorul – un comandant roman care slujea în Oastea lui Hristos

 

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este pomenit în calendarul ortodox la 23 aprilie conform stilului nou, şi la 6 mai conform calendarului vechi.
Din ordinul împăratului Diocleţian, a fost decapitat la 23 aprilie 303, fiind o zi de vineri, în Săptămâna Luminată.

Nu este cunoscută cu exactitate vârsta la care a fost martirizat Sfântul Gheorghe, dar se pare că avea până în 30 de ani. În acatist este numit “tânăr, vesel şi preafrumos”.

Sursele istorice autentice care oferă amănunte despre viaţa şi martiriul Sfântului Gheorghe sunt puţine la număr. S-au păstrat relatările unui subaltern de-al său, Pasicrat, care a fost şi martor ocular al martirizării Sfântului, precum şi o biografie scrisă în sec. V de F. Cumont.
Sfântul Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, cel mai probabil în regiunea Armeniei, într-o familie creştină. Tatăl său, Gherontie, provenea dintr-o familie bogată din Capadocia, a fost senator grec şi general de armată în timpul împăratului roman Diocleţian. Gheorghe a fost botezat într-o mănăstire din Armenia.
Rămas orfan de tată la vârsta adolescenţei, s-a mutat cu mama lui, Polihronia, în cetatea Lidda, din Palestina.
S-a înrolat de foarte tânăr în armata romană şi în scurt timp a devenit tribun. Tribunul era unul dintre cei 6 ofiţeri superiori care conduceau o legiune romană, cu un efectiv de la 4.200 până la 6.000 de soldaţi.
A devenit faimos pentru forţă, pricepere şi vitejie în lupte, dar şi pentru înfăţişarea frumoasă.
Remarcându-l, împăratul Diocleţian
 (284-305) l-a avansat foarte repede, numindu-l comandant în garda imperială.
Mai exact, rangul său era de “comis în ceata Invincibililor din garda imperială”.

 

 

Paştele Blajinilor în Republica Moldova

Foto: timpul.md

Ridicăm de Paştele Blajinilor, cu gândul la moarte şi la viaţa veşnică  
 
În ziua de luni de după Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi din Republica Moldova ţin Paştele Blajinilor.
Numele sărbătorii vine de la slavonul “blajennîi”
(“блаженный”), cu sensul de ”om salvat, mântuit, primit în Ceruri”.
Sărbătoarea este respectată mult de oameni, în credinţa şi speranţa că prin rugăciune pot contribui la starea de bine a celor dragi lor trecuţi în altă lume.

În unele localităţi, această pomenire a răposaţilor se face în ziua de duminică, în special din motivul că preotul are mai multe parohii şi nu reuşeşte să ajungă în toate în aceeaşi zi.
Reţinem însă că Biserica Ortodoxă binecuvântează pentru ziua de luni Paştele Blajinilor, deoarece duminica este ziua Învierii.

duminică, 8 aprilie 2012

8 aprilie 2012 - Duminica Floriilor pentru ortodocşi, Paştele pentru catolici

Duminică, 8 aprilie 2012, creştinii catolici sărbătoresc Învierea Domnului (Paştele), în timp ce creştinii ortodocşi celebrează Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile).

Cu o săptămână înainte de Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Floriilor – Intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim.

Astfel este cinstită ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat de mulţimea de oameni cu strigăte de bucurie, flori şi ramuri de palmier sau măslin.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Buna Vestire – 25 martie / 7 aprilie

arhiram.ro
Creştinii ortodocşi care se conduc de calendarul gregorian, de stil nou, precum şi catolicii sărbătoresc la 25 martie Buna Vestire.
Creştinii ortodocşi care se conduc de calendarul bisericesc de stil vechi (iulian) vor avea această sărbătoare la 7 aprilie.
Sărbătoarea ne aminteşte de ziua în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă să devină Mama lui Iisus Hristos.

luni, 20 februarie 2012

Ajutor dezinteresat



Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare.

Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp?

Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el?

Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el.
De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.

“Dragostea – rădăcina şi izvorul binelui.”



Obştea Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped, mâhnită că cererea de eliberare a Stareţului Gheronda Efrem a fost respinsă

 

În ziua de 23 decembrie 2011, Curtea de Apel a orașului Atena a emis hotărârea conform căreia pe numele Arhimandritului Efrem, Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatoped, se emite un mandat de arestare preventivă, în vederea viitorului proces cu privire la schimburile imobiliare dintre mănăstire și stat.

Comunicat de presă, 16 februarie 2012:

Nedreapta şi exagerata continuare a arestului preventiv pentru Gheronda Efrem

Obştea Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped îşi exprimă cea mai adâncă mâhnire pentru faptul că cererea de eliberare a Stareţului nostru, Gheronda Efrem, a fost respinsă.
Considerăm ca nedreaptă şi exagerată continuarea arestului său provizoriu.

Nu suntem de acord şi nu putem să înţelegem justificarea acestei hotărâri prezentată în ordonanţa emisă de anchetatoarea specială, doamna Irini Kalú, care susţine, între altele, că Gheronda Efrem ar avea înclinaţie spre delincvenţă.

Continuarea: Elldor.Info: Obştea Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped, mâhnită că cererea de eliberare a Stareţului Gheronda Efrem a fost respinsă

vineri, 17 februarie 2012

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron – 17 februarie (2 martie)

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron († 304)

Sfântul Teodor a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. El s-a născut în Siria şi a fost ostaş de seamă în armata romană, în legiunea Tironilor, formată din ostaşi tineri (de aici şi numele de Teodor Tiron ce-l poartă), sub conducerea generalului Vringa.

Sfântul comanda o cohortă de 893 de ostaşi, cei mai buni dintre toţi ostaşii legiunii (care număra peste 5.000 de soldaţi) şi aceştia se numeau margariţi (adică tari şi puternici).