Creştinismul
combate astrologia şi toate celelalte forme legate de ghicit şi predicţii,
pentru că „noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor
noastre”, „raţiunea ni s-a dat în scopul deliberării; pentru aceea tot ce este
raţional este şi liber”, după cum spune Sf. Ioan Damaschin în „Dogmatica” sa.
Deşi în unele
picturi bisericeşti apar simbolurile astrologice, acestea nu reprezintă
horoscopul şi predicţiile astrale, dar simbolizează calendarul, scurgerea
timpului, sugerată prin maiestuoasa mişcare de rotaţie a constelaţiilor.
Imaginile
zodiacului au pătruns în arta bisericească neoficial, din mediul popular sau
călugăresc, menţionează dr. Nicolae Cojocaru într-un articol.
Autorul notează că
în pictura mănăstirilor bucovinene (Voroneţ, Moldoviţa, Humor şi Suceviţa) apar
semnele zodiacale, zugrăvite la exterior, în partea de vest, deasupra scenei
“Judecăţii de apoi”.
Probabil, scrie
dr. Nicolae Cojocaru, ele apar ca un simbol al sfârşitului timpului sau
sfârşitului veacurilor, când are loc judecata.
O altă explicaţie
referitoare la picturile bisericeşti cu simboluri astrologice o desprindem
dintr-un articol publicat pe Ortodoxiatinerilor.ro:
„În primul rând,
această icoană este pictată în pronaos, la intrarea în biserică. De obicei aici
se pictează scene legate de Vechiul Testament, această zonă reprezentând primii
pași ai lumii spre cunoașterea lui Dumnezeu, culminând apoi cu naosul
(propovăduirea Evangheliei, descoperirea lui Dumnezeu ca Treime de Persoane
întregii lumi) și Sfântul Altar (Patimile și Înverea Domnului Hristos).
De ce în mijlocul
celor douăsprezece zodii nu se află Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci se
află Tatăl, Cel vechi de zile, așa cum e numit în iconografie? (…)
Între cele
douăsprezece zodii se află pictat Dumnezeu-Tatăl din două motive:
1. Pentru că
astrologia își are începuturile cu mult înainte de întruparea Fiului lui
Dumnezeu, fiind considerată o închinare la idoli încă din Vechiul Testament,
iar atunci evreii cunoșteau doar un Dumnezeu mono-personal.
Abia în Noul
Testament (după anul 30 d.Hr.) Domnul se revelează ca fiind Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt.
2. Pentru că
Dumnezeu-Tatăl este perceput mai lesne ca fiind Creatorul. Fiul este
Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Sfințitorul. (…)
Un alt aspect
foarte interesant de observat în această scenă este că Dumnezeu-Tatăl stă în
mijlocul a două lumi: prima, este universul creat, simbolizat de soare, de
lună, și de stele, și ce-a de-a doua este lumea necreată, simbolizată prin
îngerii pictați împrejur.
Amintiți-vă că pe
pereții bisericilor ortodoxe, pe fundalul scenelor biblice și împrejurul
sfinților, se află pictate stele, simbolizând cerul..., dar nu cerul pe care-l
vedem noi noaptea, ci Împărăția Cerurilor.
Priviți încă o
dată icoana (imaginea) și observați cum fundalul celor două ceruri este
diferit, unul fiind închis la culoare, simbolizând noaptea și stelele din
galaxia noastră, și al doilea fiind deschis la culoare, auriu, culoarea
strălucirii, culoarea demnității dumnezeiești.
În concluzie,
Dumnezeu-Tatăl nu este doar în mijlocul Universului, ci este și în mijlocul
Împărăției Cerurilor.
Zodiacul pictat în
biserici nu are de-a face cu prezicerile zodiacale care speculează viața pe
acest pământ, ci este o reprezentare a trecerii timpului peste care stăpân este
Dumnezeu, pentru a aminti tuturor că cele două vieți ale noastre, cea de pe pământ
și cea veșnică, stau în mâinile Lui.
În Biserică,
zodiile simbolizează lunile anului, ”pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa”,
după cum mărturisește Hristos Domnul (Faptele Apostolilor 1:7). Zodiile din
jurul lui Dumnezeu-Tatăl sunt doar constelații ale Universului zidite așa de
frumos de Creatorul nostru, fără a ne influența alegerile pe care le facem în
viața noastră. Dacă planetele ne influențează viața, atunci cu siguranță și
munții, și oceanele, și norii ne influențează deciziile și asta ar însemna să
nu mai avem voință liberă, ci decizii predeterminate.”
Eleonora Lisnic
Comentarii
Trimiteți un comentariu