„Cine e scriitorul, ce scrie el?“ Amprenta energetică a autorului: te poți contamina citind

 

Eleonora Lisnic

Orice operă - carte, tablou, melodie etc. - poartă amprenta energetică a autorului.

Probabil, cei pasionați de un anumit domeniu al artei conștientizează cel mai bine acest adevăr – poți intui cărui poet, pictor sau compozitor îi aparține o lucrare fără a o fi cunoscut anterior.

Și spunem atunci că am recunoscut stilul, adică felul în care se exprimă o personalitate, „duhul autorului”.

Recitim unele cărți, reascultăm unele melodii și ne place să avem în fața ochilor o anumită pictură pentru că ne place starea pe care ne-o induc acestea, lumea pe care ne-o deschid.

Există opere care parcă îți luminează ochii minții și orizontul vieții, îți limpezesc simțurile și există opere, mai ales cărți, care îți lasă senzația unei poveri în spate, impresia că lumea din jur este urâtă și ostilă și nu are rost să aștepți nimic bun, de niciunde.

Profesorul de teologie Aleksei Ilici Osipov, care abordează tema amprentei energetice a autorului în cadrul unei lecții, menționează că ne putem molipsi de păcat și prin lectură, deoarece există o conexiune indiscutabilă între personalitatea autorului și creația lui și că ar trebui să fim prudenți atunci când alegem ce să citim.

„Ideile sunt la fel de contagioase ca și virusurile”, avertizează profesorul A.I. Osipov.

Cei care se aseamănă se adună, dar și cei care se adună și stau mult timp împreună încep să se asemene.

„Priviți cum se procedează în spitale: se instituie carantina. În cazul unor boli, în incintă nu sunt deloc admise persoane din exterior.

Același fenomen ține și de idei, literatură. După unele lecturi, omul o poate lua razna.

Trebuie să înțelegem că orice carte, orice creație în general poartă în sine „duhul autorului”. Dacă acest ”duh” este contrar conștiinței (n.red.: sovestei - un cuvant neatestat de DEX), de exemplu, contrar purității, contrar curăției, contrar iubirii pentru om, atunci persoana care citește toate acestea... cu ce se contaminează? Oare nu este clar? (...)

Vrei să-ți provoci neplăceri, vrei să te rănești? Bine, citește și vei vedea ce se întâmplă cu sufletul tău.

Păcatul este o rană pe care și-o pricinuiește omul sieși. Din acest motiv, tot ce-i face rău omului este păcat”, spune profesorul A.I. Osipov (video 4 min. YouTube).

„Cine e scriitorul, ce scrie el?“ – este o întrebare pe care ne-o sugerează Sfântul Ignatie Briancianinov, pentru care profesorul A.I. Osipov nutrește un respect și o simpatie deosebite.

„Semnul după care recunoaştem că o carte e cu adevărat folositoare de suflet este că a fost scrisa de un sfânt scriitor, mădular al Bisericii de Răsărit, încuviinţat şi recunoscut de sfânta Biserică”, atenționa Sf. Ignatie Briancianinov.

„Mă numeşti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist?

Lasă-mă în mărginirea şi în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit decât ca, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deştept decât ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă despărţi de ea.

Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu.

Aceştia ştiu că cel care voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (I Corinteni 3, 19). (...)

Sfânta Biserică îngăduie citirea cărţilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea şi simţirile inimii vindecate şi luminate de Sfântul Duh, care pot deosebi întotdeauna între adevăratul bine şi răul ce se preface a fi bine şi se ascunde sub chipul adevărului. (...)

Experienţa arată cât de pierzătoare sunt urmările citirii fără dreaptă-socotinţă. Printre fiii Bisericii de Răsărit câte idei despre creştinism nu putem întâlni din cele mai tulburi, mai greşite, mai potrivnice învăţăturii Bisericii, mai defăimătoare ale acestei sfinte învăţături, idei însuşite prin citirea cărţilor eretice!”, mai scria Sf. Ignatie Briancianinov.