De ce unor oameni le crește apetitul în condiții de stres, iar altora le scade

 

Credit foto: artrosport.ro

Eleonora Lisnic

Mulți oameni povestesc pe rețelele de socializare că în situații de stres, inclusiv în perioada autoizolării la domiciliu din cauza pandemiei de COVID-19, le-a crescut pofta de mâncare. Psihologii explică acest fapt prin creșterea presiunii psihologice, a grijilor pentru sănătate și ziua de mâine.

Dar nu toți oamenii reacționează la fel în condiții de stres. Unora, dimpotrivă, pofta de mâncare le scade în situații ce le provoacă tristețe sau îngrijorare.

Apetitul trebuie controlat, dar dorința de a mânca mai mult la supărare indică faptul că omul are instincte sănătoase - de autoapărare și supraviețuire, potrivit Annei Kirianova, filosof și psiholog din Federația Rusă.

Mult mai periculoasă este lipsa poftei de mâncare în situații de stres, mai ales pe termen lung, afirmă Anna Kirianova. O asemenea stare indică o scădere a capacității omului de a opune rezistență factorilor externi, potrivit ei.

 Pofta de mâncare sporită arată capacitatea omului de a opune rezistență agresorului – fie că este vorba de o persoană, fie că este vorba de o situație.

Animalele înfuriate își atacă agresorul, mușcându-l. Oamenii nu-și permit să se comporte la fel ca animalele atunci când sunt supărați, dar toată revolta și-o proiectează pe mâncare - mușcă din bucate, spune Anna Kirianova.

Astfel, dorința de a mânca este strâns legată de dorința de a trăi, de a supraviețui. Unii „înfometați” simt că au nevoie de carne, în timp ce alții își sting stresul cu dulciuri. A vrea ceva dulce înseamnă a căuta consolare, liniștire, echilibru emoțional. Anna Kirianova spune că pofta de mâncare poate fi potolită bând cu înghițituri foarte mici un pahar de apă.

Cât privește lipsa apetitului, pe termen scurt această stare nu are consecințe negative – pofta de mâncare revine treptat în majoritatea cazurilor, pe măsură ce omul începe să depășească situația negativă. Însă atunci când lipsa poftei de mâncare durează o perioadă mai îndelungată, persoana aflată în dificultate trebuie ajutată, iar suportul cel mai calificat i-l poate oferi un psihoterapeut, menționează Anna Kirianova.