Piatra Lunii pe zăpadă

Nici nu e nevoie să uit.

Am luat de acolo doar Piatra Lunii.

Restul nu era pentru mine.

...Iarnă, frig și ceață.

Cu mâinile-amândouă: opt în ”zece” și două în ”nouă”... 

Un cristal-trofeu.

Fragilitate aparentă și transparență izvorâtoare de lumină.

Violet-albăstruie.

O flăcăruie în palmă.

Apoi a trebuit să-nțeleg că Iubirea dă sens Veșniciei

după ce timpul te-nvață să speri și să ai răbdare s-alegi 

pe ce drum să mergi, să ieși din capcane.

Eroare, mirare, iertare...

Tu știi că doare.

Să citești Cântarea Cântărilor după Ecclesiastul.

Să iubești fără a te topi.

Să reziști fără a deveni gheață.

Să taci fără a tensiona liniștea.

Să învingi fără a strivi.

Să deții fără a domina.

Să fii detașat fără a te desprinde.

Să visezi fără a încurca mersul lumii.

Să te contopești cu Lumina și să continui să luminezi, pentru a nu te stinge.

   

...Se rotesc în aer țintele-amândouă. Opt în ”zece” și două în ”nouă”...

Piatra Lunii pe zăpadă e răspunsul meu la întrebările tale.

(martie 2018)