Eu chiar ştiam că ai să vii.
Simţeam cum zi de zi
păşesc spre tine
prin coridorul ăsta de lumină,
prin care, uite,
tu azi ai venit.
Simţeam cum zi de zi
păşesc spre tine
prin coridorul ăsta de lumină,
prin care, uite,
tu azi ai venit.
Tu mă priveşti şi mă înalţ cu tine.
Văd, te ridici şi tu.
Mai sus de timp.
Văd, te ridici şi tu.
Mai sus de timp.
Trecutul nu mai e.
Nu mai există mâine.
Acum e tot.
Din crini albi în ciorchine
să-i facem semn că dragostea s-a copt.
Nu mai există mâine.
Acum e tot.
Din crini albi în ciorchine
să-i facem semn că dragostea s-a copt.
Vor trece ani – o sută, trei, o mie…Dar cui îi pasă că vor trece ani?!
Tu vei fi arcul, eu – săgeata aurie
prin poarta visului, mereu în veşnicie.
Arcaşul stă-n Cetatea de Lumină
şi auzim cum cântă despre noi.
(2005-2006)
Eleonora :Li as poesias traduzidas ,e gostei de todas . Algumas palavras não são traduzidas ,mas dá para entender todo o sentido do poema .
RăspundețiȘtergereParabéns por sua criatividade e sensibilidade
Abraços
Atât de scurt, de simplu, şi totuşi atât de frumos poemul în profunzimea lui...
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru cuvintele frumoase!
RăspundețiȘtergere