Scrie-mi un poem.
Despre cum mă voi pierde în zare,
salvându-mi iubirea pe braţe,
iar tu, alergând,
vei striga
numele meu peste valuri.
Şi iar se va face seară
fără mine.
Din dor de viori obosite şi pescăruşi,
amurgul îţi va lăsa mâini sticloase pe frunte.
Nu vei distinge ademeneli de iubire
în raze lunecoase de lună.
Va trebui să dărâmi
diguri înalte
de ploi.
Şi ninsori,
Şi munţi de veghere,
şi vise deşarte.
Altfel, catarge înalte
vor porni la drum
cu pânze lăsate pe jumătate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu