Suspans (Eleonora Lisnic, "Nu privi în urmă")

Singur. Nu mai ştii ce aştepţi.
Paşii tăi cramponează rotaţia
spleen-ului, inundând teribil
de greu încăperea.

Noaptea, concesivă tăcerii,
îşi va trece degetele peste fruntea rece
a muribundului bluz.

Nu există un sunet să-ţi explice
invocarea zilei de ieri de către
acuarela imposibilităţii.

Aluneci pe nostalgia melodiei de saxofon.
Mereu în aceeaşi direcţie.
Şi nu mai poţi spune pe nume
sentimentului ce te destramă.