Ploaie

Uite că plouă.
Plouă, fiindcă ai dorit tu să vină ploaia.
Ambiţioasă, să-şi impună ritmul,
iar noi, stafii umile,
să-i urmăm tempoul,
uitând de fantastice visuri
şi făcându-ne una cu ploaia.
Uite că plouă.
Plouă, fiindcă ai aşteptat mereu să vină ploaia.
Ai chemat-o, crezând
că ea una e-n stare
să ne redea liniştea
pierdută-n vârtej de cuvinte.
Ai dorit să-i simţi ochii umezi
pe fruntea transpirată de atâta-ncordare
ce-ţi puse stăpânire pe fiinţă
în timpul cât nu a fost ploaia.
Uite că plouă.
Plouă fiindcă am chemat şi eu ploaia.
Doream să-ţi pară
că am ochii trişti
doar de atât că asemenea ţie
i-am aşteptat îndelung venirea.
Şi atunci,
lacrimile-mi de pe obraz
au devenit
reci picături de ploaie.

Comentarii

  1. Ploaia-dorinta de iubire, astampar pentru nefericire, ne-o dorim pentru suflet atunci cand iubim, ne-o dorim pentru ogorul ce cu drag il muncim.
    Nu trebuie sa trudesti ca sa descoperi sensibilitatea acelei fiinte ce a asternut frumoase ganduri...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu