Prestanţă (Eleonora Lisnic, "Nu privi în urmă")

Secole plâng cu lacrimi-minute.
Paloarea timpului pierdut
reneagă slăbiciunea frunzelor –
ele pur şi simplu alunecă dintr-o culoare în alta,
pentru a-şi demonstra receptivitatea.

Filele jurnalului meu
roiesc în şuierul vântului.
Se-mprăştie lin, marcând
suspendarea naivităţii în aer.

Strânge-le!
Au desfrunzit şi ele un pom.
Cel mai mare.

Litere se rânduiesc
pentru a forma carnaţia gândului.

Nu-mi ajunge cerneală
să-mi semnez numele.