marți, 3 august 2010

23 iulie (4 august) – Mutarea moaştelor Sfântului Sfinţitului Mucenic Foca (episcopul) din Sinope la Constantinopol

Sfântul Sfinţit Mucenic Foca a fost episcop în Sinope (astăzi pe ţărmul turcesc al Mării Negre) şi a murit ca un martir în anul 117, în timpul persecuţiei împotriva creştinilor declanşate de împăratul Traian (98-117). Unele surse spun că a fost lăsat să moară într-o baie încinsă.

Sfântul Foca este sărbătorit la 22 septembrie după calendarul bisericesc gregorian (Biserica Ortodoxă Română) şi cu 13 zile mai târziu, la 5 octombrie, după calendarul bisericesc iulian (Biserica Ortodoxă Rusă).

La 23 iulie (respectiv, 4 august), ortodocşii pomenesc Mutarea moaştelor Sfântului Mucenic Foca din Sinope, cetatea în care s-a născut şi a fost episcop, la Constantinopol (fosta capitală a Imperiului Roman de Răsărit şi a Imperiului Bizantin, Istanbulul de astăzi, numele original: Bizanţ).

Strămutarea moaştelor a fost decisă după numeroase tămăduiri şi minuni săvârşite la mormântul din Sinope.


Moaştele sfântului mucenic au fost strămutate la Constantinopol în ziua de 23 iulie a anului 403 sau 404, potrivit Bisericii Române.
Biserica Rusă consideră, însă, că era o zi de 22 iulie. Din acest motiv, între cele două calendare bisericeşti există un decalaj de doar 12 zile (nu de 13, cum este firesc).


Cei mai mulţi dintre creştinii ortodocşi din Republica Moldova se conduc de calendarul bisericesc iulian (rusesc) şi sărbătoresc la 4 august Aducerea moaştelor Sfântului Foca. Totodată, în această zi este cinstit şi un alt sfânt cu numele Foca.

Creştinii basarabeni dau o mare importanţă acestei sărbători (4 august), chiar mai mare decât zilei de pomenire a Sfântului Foca (5 octombrie). În ziua de 4 august, oamenii sunt foarte prudenţi cu focul, gospodinele preferă să nu gătească, existând credinţa populară că cei împovăraţi de păcate se pot frige.

De menţionat că nu doar românii asociază numele sfântului cu focul (Foc – Foca).
Acelaşi lucru îl fac şi creştinii ortodocşi ruşi, care, de asemenea, îl consideră protector al pompierilor şi în caz de incendii.
În primele secole creştine, Sfântul Foca era considerat mai ales protector al marinarilor şi în caz de înec.

Sinaxarele vorbesc despre trei sfinţi mucenici cu numele Foca - "episcopul”, "grădinarul" (tot din Sinope) şi un al treilea, care a “strălucit cu toate faptele cele bune” şi a fost martirizat prin spânzurare pe vremea împăratului Traian. "Episcopul" şi "grădinarul" sunt pomeniţi toamna, în ziua menţionată.

Despre sfântul Mucenic Foca “grădinarul” se spune că şi-a săpat singur mormântul, chiar în grădina casei sale, în noaptea în care i-a adăpostit pe ostaşii trimişi să-l execute.

Iată cum este povestită întâmplarea în sinaxare:

“Sfântul Mucenic Foca a trăit în Sinope, în timpul împăratului Traian. Auzind dregătorul cetăţii Sinope că Foca se închină lui Hristos, a trimis ostaşii să-l ucidă. Văzându-i, din gradină, trecând pe uliţă, Foca i-a strigat: “Pe cine căutaţi?”.  Ostaşii au răspuns: “Căutam pe Foca!”

Mucenicul, înţelegând ca i s-a apropiat sfărşitul pământesc, le-a zis: “Veniţi la mine şi eu vă voi spune unde îl găsiţi, îl cunosc foarte bine”.

I-a primit în casa lui şi i-a ospătat din belşug. La masă, dialogul a continuat:

-    Şi pentru ce pricină căutaţi pe omul acela?
-    Ne-a trimis mai marele să-l ucidem pentru că este creştin!
-    Rogu-vă, stăpânii mei, rămâneţi până mâine în casa mea, veselindu-vă, mâncând şi bând, iar dimineaţa eu îl voi da vouă, că nimeni nu-l cunoaşte ca mine. Singur îl voi aduce şi-l voi da în mâinile voastre.


În acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus în grădină, a mângâiat pentru ultima dată florile, şi-a săpat apoi mormântul, a împărţit haine şi mâncare săracilor, s-a rugat, iar dimineaţa, când ostaşii l-au întrebat unde este Foca, le-a răspuns: “Eu sunt!”.

Cutremuraţi, aceştia, deşi nu le venea să creadă, au împlinit porunca dregătorului păgân.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu