14 (27) octombrie - Sfânta Cuvioasă Parascheva



Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, „ocrotitoarea întregii Moldove” şi protectoare în toate ţările ortodoxe din Balcani, este sărbătorită la 14 octombrie, conform calendarului bisericesc ortodox de stil nou, şi la 27 octombrie, după calendarul bisericesc de stil vechi, respectat de cea mai mare parte a enoriaşilor din Republica Moldova.

La 14 octombrie, de Sfânta Parascheva, este sărbătorit Hramul oraşului Iaşi. Şi la Chişinău este zi de Hram la 14 octombrie, dar cu prilejul Sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, conform calendarului de stil vechi, cu un decalaj de 13 zile faţă de stilul nou (gregorian).
 

De 368 de ani (din 1641), moaştele Sf. Parascheva se află la Catedrala Mitropolitană de la Iaşi şi au făcut nenumărate minuni şi vindecări de boli. Prima minune este păstrarea intactă a moaştelor - corpul sfintei, deşi a stat sute de ani îngropat în pământ, nu s-a deteriorat deloc. Moaştele nu au nicio vătămare, deşi de nenumărate ori au fost strămutate dintr-o parte în alta, de la un popor la altul. Aşezat în raclă, corpul Sfintei Parascheva arată precum cel al unui om viu care doarme.
 

“Dar pentru ca nimeni dintre cei curioşi şi necredincioşi să nu iscodească trupul ei, prea sfinţii episcopi, cu sfat de obşte, l-au sigilat în decursul anilor într-o îmbrăcăminte albă de fir, peste care au aşezat un voal de fir, i-au pus sub cap o pernă frumos împodobită, pe frunte o cunună de argint, iar pe piept o icoană cu chipul Sfintei Parascheva, pentru sărutare”, explica Arhimandritul Ioanichie Bălan în cartea “Sfintele Moaşte din România”.

Pelerinii sărută racla şi icoana, îşi ating fruntea şi mâna de mâinile sfintei. Mulţi credincioşi au avut trăiri şi experienţe mistice unice şi absolut deosebite legate de Sfânta Parascheva – istorii ce nu merită a fi povestite oricui.
 

Moaştele Sfintei Parascheva sunt cele mai popularizate în România, la racla ei închinându-se zilnic, într-un pelerinaj continuu, cei mai mulţi credincioşi.
 

Din puţinele ştiri referitoare la viaţa ei, aflăm că a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. Sfânta Parascheva s-a născut în 1025, în Epivat (azi Boiadoş), în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul), pe atunci capitala Imperiului Bizantin. 
 
Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte şi destul de înstăriţi.
Îndrumată de Duhul Sfânt, foarte tânăra Parascheva – o adolescentă de 15-16 ani – şi-a părăsit părinţii şi „frumuseţea acestei lumi” şi s-a retras „în adâncul pustiei”. În timpul vieţii, ea a fost admirată pentru frumuseţea exterioară deosebită, dar, mai ales, pentru puritatea şi frumuseţea sufletului.
 

A trecut la cele veşnice la doar 27 de ani, în Epivat, localitatea în care văzuse lumina zilei şi în care a fost îndrumată de Dumnezeu să se întoarcă. Ştia şi motivul pentru care o face – să fie înmormântată în pământul ei.
Sfânta Cuvioasă Parascheva şi-a dat sufletul împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu. Dar a fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era.
 

Dumnezeu, însă, dorind s-o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era. Trupul Prea Cuvioasei Parascheva a fost găsit neputred şi plin de mireasmă. Moaştele ei au stat în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Epivat vreo două sute de ani, săvârşindu-se multe semne şi minuni în jurul lor. Vestea despre acestea s-a răspândit în toată Peninsula Balcanică şi în Asia Mică.
 

Mulţi credincioşi greci, bulgari şi valahi din aceste locuri se îndreptau spre Epivat pentru a se închina la cinstitele ei moaşte. Pe urmă, în virtutea evenimentelor istorice şi invaziilor turceşti, moaştele sfintei s-au păstrat la Tîrnovo, la Belgrad şi la Constantinopol, timp de sute de ani.
În anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile către Patriarhia ecumenică din Constantinopol, cârmuitorul ei de atunci, împreună cu membrii Sinodului, au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.
 

Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci. Apoi, de la Galaţi, moaştele sfintei au fost transportate la Iaşi.
 

Sfânta Cuvioasă Parascheva este sărbătorită la 14 octombrie, întrucât generalizarea cultului ei s-a făcut, în catedrala mitropolitană din Iaşi, la 14 octombrie 1955. Aceasta, în prezenţa a numeroşi ierarhi români, precum şi a unor reprezentanţi ai Bisericilor ortodoxe Rusă şi Bulgară.

Ca o dovadă a dragostei pe care au avut-o şi o au şi creştinii basarabeni pentru Sfânta Parascheva, este şi faptul că la 27 octombrie este zi de Hram în numeroase localităţi din Republica Moldova. Printre acestea se numără şi Gura-Căinarului, din Floreşti. Biserica din Gura-Căinarului, cu hramul “Sfânta Parascheva”, a stat 19 ani închisă pe timpul comunismului, fiind redeschisă abia în anii Perestroikăi lui Gorbaciov.

Mai multe localităţi din municipiul Chişinău îşi sărbătoresc Hramul la 27 octombrie, printre care Dobrogea, Tohatin, Ciorescu, Goieni, Făureşti şi Hulboaca.

Comentarii

  1. Ni-e plină lumea de sfinţi, iar noi parcă ne îndepărtăm tot mai mult de Dumnezeu :(

    O documentare completă! Mulţumim!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, dar nu este nici pe departe completă - nu am scris, de exemplu, cum a fost aflat locul înmormântării Sfintei Parascheva, pentru a nu lungi articolul.
    Cât priveşte prima constatare: oamenii sunt diferiţi, dar Dumnezeu îi cunoaşte pe ai Lui. Sus să avem inimile!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu