luni, 1 iunie 2009

ELEONORA LISNIC: PODUL


În urmă-i frig, în faţă tac de prea mult soare lungi figuri.
Arama-n clinchet s-a zbătut, dar munţii surzi nu s-au clintit.

Aici era frumos odată şi, poate, va mai fi cândva,
dar până-atunci tot bat în poartă
şi pietre-adun pe stânca mea.

Să trec frumos, fără mult zgomot şi urme-n aer să nu las.
Văzduhu-i lin şi de mai plouă voi face mult prea mult deranj.
Să trec uşor, plutind mai bine, chiar dacă podul sigur e.
Mai bine zbor - uşor, subţire şi nu răspund cum şi de ce.

Chiar dacă timpul nu există, vin zile, nopţi şi ceasuri iar.
Dar ce mai e, ce mai rezistă?
De-i frig în urmă, nu tresar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu