Suspans (Eleonora Lisnic, "Nu privi în urmă")

Singur. Nu mai ştii ce aştepţi.
Paşii tăi cramponează rotaţia
spleen-ului, inundând teribil
de greu încăperea.

Noaptea, concesivă tăcerii,
îşi va trece degetele peste fruntea rece
a muribundului bluz.

Nu există un sunet să-ţi explice
invocarea zilei de ieri de către
acuarela imposibilităţii.

Aluneci pe nostalgia melodiei de saxofon.
Mereu în aceeaşi direcţie.
Şi nu mai poţi spune pe nume
sentimentului ce te destramă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu