şi apoi se mistuie-n noapte.
Nevinovat, parcă,
lasă în urmă
sirena
ce-şi scurmă siajul în grabă,
se strecoară între două
bătăi ale inimii,
îşi impune stridenţa,
traversează rapid tunelul arterelor
şi sondează întunericul,
fluierând infernal şi abrupt.
Încape în mreaja
trecerii nopţii în zi,
zvâcneşte-n convulsii
de timp arogant
şi apoi
se aruncă pe urmele trenului,
adulmecându-i perfect direcţia
şi lăsându-şi
ecoul-vid să se zbată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu