Se extindea în unde de-ntuneric,trecea prin roua şoaptelor de nuferi,
îşi lăsa picioarele ude
pe nisipul disperat al lunii,
murea în agonii de răscruce
şi învia.
Mereu.
Epilog pentru stingerea soarelui,
cu aceeaşi naivitate-n crescendo – noaptea.
Dimineaţa se va impune fără regrete
după căderea ultimei stele.
Poză: Anatolie Bedei
Comentarii
Trimiteți un comentariu