marți, 26 mai 2009

Roman telefonic

Seara va suna strident telefonul.
Sunetul lui
va parcurge îndrăzneţ încăperea
şi-i va smulge din mâini ceaşca
cu ceai foarte fierbinte.

Va înţelege că-i ea,
dar nu va lua receptorul.
Îşi va aminti că-l doare gâtul.
Îşi va face din nou ceai
şi se va îndreptăţi,
zicându-şi că s-ar fi putut să nu fie acasă.

Imprevizibilă după-amiază,
încolăcind ca o liană
duritatea sticloasă a aerului.
Firele de telefon vor înghiţi cuvintele ei,
până la el ajungând doar un val de emoţie.

În gară va opri un tren oarecare.
Unul din ei va pleca primul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu