Labirint (Eleonora Lisnic, "Nu privi în urmă")

Erai tulburător de străin în labirintul
ce-şi plesni ieşiri la fiece cotitură,
în speranţa de a-şi camufla animozitatea.

Flori se ofileau pe un altar renegat câteva clipe în urmă.

Pietrele încercau să te oprească,
făcându-se obstacol paşilor tăi, iar tu gândeai
la eventuale zgârieturi pe botul pantofilor.

Irevocabilă, fără să accepte ideea contractării,
distanţa îşi pulsa hăul.

Alte buze lansau numele tău
şi eu încercam să-i prezic
durata planării.

Cursam pe cadranul incertitudinii –
două indicatoare ce evită ostentativ
ora exactă.

Rătăcea mereu,
întărzia să vină, cel mai eteric şi mai vagabond
sentiment din lume.