duminică, 24 mai 2009

Evadare (Eleonora Lisnic, "Nu privi în urmă")

Erai atât de aproape,
încât timpul se curba ca un arc
între privirile noastre fugare.

Nimbul lui, delirând,
făcea eforturi de materializare
şi balansa fastuos pe muchia cupei
fără ultima picătură-a răbdării.

Pulbere de cuvinte,
căzând în ploi deraiate-n risipă.
Evadare în visul erorii,
unde sunetele preced
scârţâitul uşilor
ce uită mereu
să se deschidă
şi culorile se concentrează latent
în irişii aceloraşi ochi
inundaţi de imensitate.

N-ai rezistat primul.
Uitate,
cuvintele glisau pe nesiguranţa
clipelor, în disperarea
de a-şi motiva sensul.

Nu izbuteau.
Se cotileau uimitor de firesc
din palmele noastre,
lăsându-se pradă
declinului vechi al trierii.

Prea poate,
uitarea ecoului lor
e golul ce-l ai în privire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu