luni, 11 mai 2009

Prestanţă (Eleonora Lisnic, "Nu privi în urmă")



Secole plâng cu lacrimi-minute.
Paloarea timpului pierdut
reneagă slăbiciunea frunzelor –

ele pur şi simplu alunecă dintr-o culoare în alta,
pentru a-şi demonstra receptivitatea.

Filele jurnalului meu
roiesc în şuierul vântului.
Se-mprăştie lin, marcând
suspendarea naivităţii în aer.


Strânge-le!
Au desfrunzit şi ele un pom.
Cel mai mare.

Litere se rânduiesc
pentru a forma carnaţia gândului.


Nu-mi ajunge cerneală

să-mi semnez numele.


Această poză am făcut-o în decembrie 2000, pentru coperta cărţii. Şi aşa arătam eu într-o zi obişnuită de lucru, între două conferinţe de presă.

Aşa arată coperta:


Un comentariu:

  1. Aşa mi-a plăcut mie să se numească blogul. :)
    Urmează "E.L. în muzică" şi "E.L. în pictură". :)
    Apropo, în Republica Moldova mai sunt vreo 2-3 femei care se numesc exact ca mine(doar patronimicul este altul). Aşa că, mi-am zis să-mi asigur un spaţiu confortabil pe Blogspot, până nu s-a activizat concurenţa. :)

    RăspundețiȘtergere